Învață să taci

Privind în jur la tot ce se întâmplă, am ajuns la o concluzie: „ Maturizarea înseamnă să îți dai seama că există lucruri care nu trebuie comentate”

Ca și români, din moși-strămoși, suntem înzestrați cu darul vorbirii... Vorbim mult, foarte mult, chiar și când nu trebuie. Nu voi îndemna pe nimeni la o tăcere totală, dar există momente în viață când e mai bine să avem o tăcere bine gândită și să nu lăsăm dorința noastră de afirmare să iasă la iveală, ci să-L chemăm pe Domnul sa-Și arate Slava Sa.  Se discută foarte mult despre ultima nenorocire din țara noastră, se caută vinovați, se pun etichete și mai nou întrebarea care răsună peste tot, este aceasta: „ De ce sunt mai multe biserici și mai puține spitale?” 

Oameni mor peste tot în jurul nostru: în cluburi, acasă, în mijloacele de transport, dar chiar și în biserici. Mor oameni bogați, mor oameni săraci, intelectuali sau analfabeți, din orice categorie intelectuală, rasă sau clasă socială. Ne folosim de fiecare subiect pentru a arăta cu degetul și a spune (unii dintre noi) cu satisfacție „Domnul a facut dreptate”.

Priveam cum mulți dintre noi întrebau ironici cum pot sta conducătorii bisericilor fără să iasă în stradă? Cum pot bisericile să stea fără să meargă în fața oamenilor sa-și exprime părerile? Biserica nu e chemată să condamne sau să facă subiecte exclusive pentru media... Dar totuși, ce e de făcut în asemenea situații? Îndemnul înțelept al unuia dintre frați este „ Rugăciune pentru cei rămași, discreție și duceți-vă de donați sânge ca unii care ați primit transfuzia de la Hristos.
Și nu judecați. Biserica trebuie să iubească oamenii, nu să-i condamne. Tu ai avut ,,harul” să ai părinți care te-au dus la biserică.
Ei, nu...”

Văzând  totul în jurul meu realizez și mai mult că este și vina noastră pentru cele întâmplate. Este vina noastră că alegem să stăm liniștiți în casa noastră și să ne bucurăm singuri de Salvarea primită în dar. Dacă am pune în practică ceea ce Domnul ne spune să facem ( „Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” Marcu 16:15) și am vorbi atunci când trebuie, poate am salva măcar un suflet pentru Hristos și moartea sa ar fi un câștig, nu o nenorocire. Da, suntem vinovați că nu am fost acolo pentru ei, tineri sau bătrâni, să vorbim și să le spunem de Hristos și de iertarea Sa. Acum e prea târziu să ne dăm cu părerea și să le punem etichete. A venit momentul când mai important decât „predicile” pe net și like-urile pe rețelele de socializare, ceea ce putem face este să ieșim din confortul personal și să umplem bisericile (cele multe) cu suflete pentru Hristos.

Ce mai trebuie făcut în situații de acest gen? E bine să taci atunci când nu ai ceva valoros de spus. E mult mai important în viață să vorbești puțin și bine, decât să te trezești la bătrânețe că toată viața ai vorbit, dar în 80% dintre cazuri nu ai spus nimic important de ascultat. Taci atunci când ai vorbit destul. Taci când ești ispitit să critici! Taci când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ți poată vorbi! Taci și când pleci de la biserică, și lasă pe mai târziu eventualele remarci asupra bârfitoarelor de ocazie. Taci când te mănâncă sub limbă să bârfești! Da, e savuroasă bârfa, dar nu e cea mai frumaosă atitudine pe care o poți avea, plus că ar fi bine să te gândești ce efect va avea asupra ta. În încheiere vreau doar să adaug că e foarte important în viață să știm când trebuie să tăcem cu adevărat.

A şti să taci

Autor: Ioan Giura 

A şti să taci e o virtute
Înscrisă-n rândul altor zeci,
La fel de mari şi cunoscute,
Cu binecuvântări în veci.

Căci mai uşor e a deschide
Fereastra gurii să vorbeşti
Şi mult mai greu s-o poţi închide
În faţa dulcilor poveşti.

A şti să taci în orice vreme,
Când vorba ta e de prisos,
Mai bine alţii să ţi-o cheme,
E mult mai greu, dar e frumos.

A şti să taci e o comoară
În lumea noastră de dureri;
Ea face viaţa mai uşoară
Şi astăzi mai frumos ca ieri.

A şti să pui o strajă gurii
Când alţii te batjocoressc,
Să nu răspunzi cu ură urii
Acelor care te lovesc.

A şti să taci când încercarea
Apasă umărul tău slab,
În loc să cauţi alinarea
La semenii tăi mai degrab'.

A şti să taci oricând, ia seama,
E-o-nfrângere a vechii firi;
Când limba ta îţi cere vama
Opreşte-i relele porniri.

Şi dacă vrei să-nveţi tăcerea
Priveşte la divinul Miel
Şi cere-i Domnului puterea
Să poţi şi tu să taci ca El.

Când Îl loveau cu-nverşunare,
Când chinul morţii L-a pătruns,
Când suferinţa era mare,
El nu a dat nici un răspuns.

Şi pentru ce-ai vorbit întruna?
Nu ştii că vorbele se duc
Şi nu mai poţi să strângi nici una,
S-o pui în lanţuri sub papuc?

Mai bine taci, e mai cuminte;
Nu te lăsa de vorbe dus!
Decât o mie de cuvinte
Mai bine o tăcere-n plus.

Valentine's Day, Dragobete, Dragoste, Nepasare...

       Dupa cum apare in calendarul meu (presupun ca si la voi), astazi este 24.02.2015, pe romaneste: Astazi se sarbatoreste Dragobetele. Dragobetele, este un fel de Vlentine's Day la romani, adica o zi dedicata celor indragostiti. Dupa parerea mea (si a multor alti oameni) pentru a-ti exterioriza sentimentele nu e nevoie de o zi anume, o poti face in fiecare zi. Dar, intrebarea mea este: ziua mamei nu o poti sarbatori in fiecare zi? Ba da, dar totusi este frumos sa-ti arati aprecierea pentru mama intr-o zi dedicata ei. Ei, tot asa cred ca este si in aceasta zi, iti poti arata sentimentele zilnic, dar este dragut sa sti ca ai o zi anume pentru indragostiti. De la a te implica in aceste zile si a-ti bucura iubitul/ iubita, cu diverse atentii, pana la a critica si a fi nepasator (tocmai astazi, in special astazi) este doar un pas. 
    Privind in jur, pe retelele de socializare, am observat ceva ce m-a dezamagit si pot spune (privind spre viitor) ca ma ingrijoreaza mediul in care familia mea va fi nevoita sa se dezvolte. Eram obisnuita ca in aceste zile toti oamenii sa fie mai draguti unii cu ceilalti, mai atenti intre ei si mai sensibili... Astazi insa, tot ce am putut observa sunt adolescenti insensibili, poate chiar fete ce-si exprima sentimentele ... pentru alte fete; baieti care isi exprima parerea despre iubire (una negativa)... Si stau si realizez (desi nu sunt batrana sau inaintata in varsta) ca schimbarile sunt majore in aceasta privinta si din pacate, nu sunt niste schimbari spre bine, ci din contra... spre rau. Oare unde vom ajunge? Oare ce va mai urma? Chiar nu mai are nicio valoare nici iubirea? Oh... mi-e mila de viitor si ma ingrijoreaza in acelasi timp.
    Cu bune si rele, va doresc o viata plina de iubire si fericire! O zi a indragostitilor minunata, va doresc!

„Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

La fiecare sfârșit de an, oamenii își fac o retrospectivă a anului ce se încheie și își fixează obiective pt Noul An... Pentru unii oameni din jurul nostru obiectivul lor se rezumă la doar șapte cuvinte ( Ioan 12:21 "s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: ) „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Aceste cuvinte reprezintă strigătul de disperare din sufletul omului fără Dumnezeu, iar acest strigăt dăinuie de milenii până în zilele de astăzi. Este o cerere simplă, politicoasă și foarte sinceră din partea lumii pentru creștini, pentru Biserică. Este cererea ce așteaptă un răspuns din partea creștinilor și care poate veni doar prin trăire, caracter și propovăduirea Cuvântului. Din păcate există creștini care cred că e suficient să vorbești despre aceasta, fără să trăiești, fără a avea un caracter în care să se oglindească ceea ce spui, dar... oamenii nu se uită doar la cuvintele alese cu care le vorbești din Cuvânt, ci se uită la cum suntem noi în fiecare zi, adică la trăire și caracter, oare se potrivesc? Eșecul acestei lucrări din partea creștinilor și din partea Bisericii declanșează o criză generală în rândul celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, pentru a-L găsi. Dacă „arătarea” lui Isus se transformă în „vorbirea” despre Isus, vom putea observa cum: închinarea devine spectacol, religia devine ritual, iar creştinismul îşi pierde elementul său unic, supranatural, devenind la fel de ineficient ca oricare dintre religiile păgâne.Din nefericire, putem observa destul de ușor că Dumnezeul creștinilor de astăzi, în majoritatea cazurilor, a devenit un dumnezeu al vorbelor, al teoriilor și mai puțin al faptelor și al trăirilor personale experimentate împreună cu Domnul. Dacă ne întrebăm de ce toate acestea? Vom primi un răspuns cât se poate de simplu, dar foarte dureros: Relația personală cu Domnul este golită de tot conținutul ce-l avea cândva, a fost înlocuită cu vorbe, iar ca urmare a tuturor transformărilor, creștinismul și-a pierdut acel ceva, care îl făcea unic în lume. Oamenii sunt sătui de vorbe goale, ei vor să vadă, să experimenteze; pentru că lumea a fost creată să fie în legătură strânsă cu Creatorul ei, să trăiască împreună cu El. Bisericile își dau seama că ceva nu funcționează așa cum ar trebui, tocmai din acest motiv găsim biserici unde tehnologia de ultimă oră este prezentă, unde partea tehnică este pusă la punct și chiar nimic nu lipsește (din punct de vedere material). Avem biserici superspecializate în programe şi spectacole religioase. Acolo totul se realizează la cea mai înaltă ţinută artistică şi profesională. Lista exemplelor ar putea continua, dar nu cred că este cazul. Cu toate acestea, acel setiment neplăcut de gol interior persistă și nu poate fi umplut cu tehnici inginerești. Privind la tot și văzând ca Bisericile sunt puse la punct din punct de vedere tehnic și nu numai, rămâne o întrebare în mintea mea: Oare asta caută oamenii la noi? Caută cântăreți mai buni ca Maria Ciobanu, Antonia și mulți alții? Caută lideri mai tupeiști ca Băsescu, Ponta, Boc? Când vin la Închinare, au ei nevoie de efecte decorative, luminoase, mai ceva ca cele de la teatru? Oamenii au o dorință simplă și la obiect „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”  Dacă vom privi cu atenție oamenii din jurul nostru și dorința lor, vom observa că sufletul lor tânjeşte după El. Dacă aleargă toată ziua cu disperare după bani, distracţii şi plăceri este doar pentru că au fost înşelaţi. Oricum nefericirea lor demonstrează că încă nu au găsit ceea ce căutau. Dacă nu ne acordă prea multă atenţie nouă şi religiei noastre, să fim sinceri, se datorează faptului că nu le inspirăm prea multă încredere. Chiar dacă vorbele pe care le rostim sunt foarte interesante, în esenţă nu părem foarte diferiţi de ei. Ca la ei, şi la noi vedem aceeaşi preocupare, alergare, luptă de clasă pentru putere, şi stare de nefericire. În cap purtăm aceiaşi ochi scăpărători după păcat, iar în vene ne curge acelaşi sânge care se înfierbântă în mod pătimaş. S-au săturat de vorbe goale, de doctrine teologice frumos prezentate, dar contrazise de interminabile lupte interne şi interconfesionale, de paradele noastre de duminică şi de minciuna în care trăim de Luni până Sâmbătă. Arătaţi-le că diferenţa dintre ei şi noi nu ţine doar de formă. Vor să vadă că Hristosul cu care ne lăudăm nu-I doar o teorie goală. „Domnilor vrem să vedem pe Isus!”

Nu știu cum reușim, dar din păcate, de orice suntem mai preocupați, mai puțin de a-L arăta oamenilor pe Isus. Suntem specialiști în multe domenii, dar suntem goi când vine vorba de trăirea cu Domnul. Vă provoc deci, să ne evaluăm relația cu El, să o reparăm și să ne apropiem mai mult de Creatorul nostru, iar caracterul ce se oglindește din aceasta, să-i ajute pe oamenii care-L caută să-L găsească, să îndrăznească să-L experimenteze și să-L iubească.

Ce trebuie sa fac?

Una dintre cele mai des intalnite intrebari este: " ce trebuie sa fac?" . Suntem pusi in fata multor situatii, multe decizii, reactii etc. si ajungem intr-un punct, in care nu mai stim pe unde sa o luam "ce trebuie sa fac?" ... De cele mai multe ori cand ajungem aici deja e punctul culminant si din pacate nu tot timpul trecem cu brio peste el, din pacate reactionam gresit, raspundem gresit, facem lucrurile gresit ... de ce oare? de ce nu mai putem gandi limpede si cu calm? Devenim rai si egoisti, reactionam cum ne vine, doar ca sa ne racorim, fara sa ne pese de ce simte cealalta persoana ... Parerile de rau sunt cam inutile, nu prea ajuta dupa o asemenea reactie... Pentru mine va ramane mereu o dilema: "Ce trebuie sa fac?"

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"

O zicala spunea ca Lumea va fi mai buna in momentul in care puterea banilor va fi inlocuita de puterea dragostei... Cam de aici incepe totul... E cel mai usor sa spui ca ii iubesti pe oamenii din jurul tau, dar cel mai greu este sa o si arati. In zilele de astazi toata lumea alearga, se streseaza si face orice ca sa castige un ban, sa castige un salariu mai bun; dar in aceasta alergare, de cele mai multe ori, uitam sa aratam dragoste, compasiune si sa oferim un ajutor oamenilor din jurul nostru. Poate gresesc, dar ... suntem din ce in ce mai egoisti si ne hranim tot mai mult EU-l nostru. Poate ar fi dragut, ar fi  de apreciat daca am face un sacrificiu si sa incercam sa privim si la oamenii din jurul nostru, sa incercam sa le transmitem sentimentele si atentia de care au nevoie. Se spune ca de cele mai multe ori copiii, devin rautaciosi, egoisti si fac doar lucruri urate, din lipsa de afectiune, din lipsa sentimentelor... chiar daca ne impartim in categorii de varsta 10, 15, 20, 30, 40, 50 etc de ani, totusi nevoia de afectiune si de sentimente este aceeasi pt fiecare in parte, iar lipsa ei ne face sa fim  mai rai. Incearca sa-ti sacrifici 5 minute pt a arata afectiune si a transmite sentimente persoanelor din jurul tau, care asteapta asta. Nu e enorm, dar e un inceput, pt ceva ce ar putea deveni minunat! O zi plina de zambet, bucurii si pace sufleteasca, va doresc!

Mai bine un diamant ciobit,decat o caramida perfecta

     De obicei diamantele oricum ar fi ele, orice forma ar avea ,ele mereu vor straluci, mereu vor capta atentia tuturor si mereu vor avea puterea de a straluci si de a lasa lumina sa patrunda si sa le scoata la suprafata adevarata frumusete ... Caramida? Da, caramida isi are rolul ei, are si ea locul ei , dar in schimb , oricat de perfecta ar fi, ea nu va straluci niciodata ; razele de lumina nu vor putea niciodata sa patrunda si sa scoata la suprafata adevarata frumusete, ea nu va fi niciodata atat de interesanta pt oamenii care o vad ... Tot cam asa este si cu noi oamenii, putem alege sa fim niste diamante, care stralucesc mereu, radiaza , sunt minunate si oricat de ciobite ar fi, atunci cand Lumina patrunde inauntrul nostru, Ea ne va scoate adevarata frumusete la suprafata... Tot ce trebuie sa facem e sa O lasam sa patrunda, nu sa fim precum caramizile ce nu stralucesc, mereu reci, mereu aceeasi culoare inchisa si Lumina nu are pe unde sa patrunda...
    Alegerea este a noastra si de multe ori preferam sa fim caramizi perfecte, decat diamante ciobite, doar ca trebuie sa ne amintim, ca un diamant oricat de ciobit ar fi, tot va fi mai valoros decat 100 de caramizi perfecte...
    O zi minunata,plina de stralucire si implinire ,va doresc ! Domnul cu voi !

Cum ne valorificam timpul liber?

Astazi, ca si in mare parte din restul zilelor, am avut sansa se a intalni fel si fel de persoane, dar una mi-a atras atentia intr-un mod aparte ...mi-a atras atentia prin ce vroia sa faca, probabil locul unde urma sa se indrepte... as sta sa va si povestesc despre ce e vorba,doar ca nu-mi place sa vorbesc despre faptele altor persoane,tot ce vreau sa spun e ca in mintea mea s-a ridicat o mare dilema: " De ce oamenii nu stiu sa-si valorifice timpul liber?" . Unii din noi abia asteptam sa prindem ceva zile libere, ca sa le petrecem cu familia,cu cei dragi, sa facem ceva frumos impreuna, sa ne relaxam, sa ne odihnim, DAR... din pacate, sunt si persoane care deja s-au plictisit de timpul liber si in lipsa de ocupatie se plimba de la o usa la alta cu vorbe, "povesti" (radio şant), ies in strada, protesteaza, ba chiar se plimba prin tribunale.... oare asa repede ne plictisim de timpul liber? sau devenim din ce in ce mai insensibili si nu ne mai intereseaza persoanele dragi din jurul nostru, ci ne intereseaza mai mult curtea vecinului si sa-i facem cunoscute problemele din casa lui?

Daca si in mintea ta s-a nascut dilema aceasta,te-as ruga sa te gandesti mai mult la asta si impreuna, in timpul liber (cat il avem fiecare) mai bine sa ne rugam pt ceilalti care au uitat sa-si valorifice timpul liber, daca nu avem nimic important de facut ,desi nu doare deloc daca iti arati afectiunea fata de cei din jurul tau. Nu uita... Un zambet nu costa nimic, deci nimeni nu e prea sarac sa-l ofere si nimeni nu e prea bogat ca sa nu-l accepte ! Daca nu poti ajuta o persoana cu nimic si nici macar un zambet nu-i poti oferi, mai bine las-o,nu-i face suferinta mai grea si apasatoare!

O zi plina de bunatate si zambete,va doresc! Domnul cu voi !