E tot mai greu (isaia 59)

E tot mai grea lupta pe cale,
Si tot mai greu inaintam
Parca vin tot poveri amare
Si tot in urma ramanem.

Am vrea sa mergem inspre Tine
Am vrea sa te-ntalnim Isus
Dar e un zid ce ne desparte
Pe noi de tara cea de sus.

Pacatele ce noi le facem
Si vorbele ce le vorbim
Azi pun un zid de despartire,
De Tatal nostru Cel divin.

Caci El n-a obosit s-asculte
Si nici iertand n-a obosit,
Nici mana Lui prea scurta un e,
Sa mantuiasca pe deplin.

Insa nelegiuirea noastara
Impiedica pe Dumnezeu
Sa ne asculte-a noastre cereri,
Sa ne ajute-n ceasul greu.

Caci inima ne e departe,
De Dumnezeu adevarat
Si ochii nostri atintiti
Inspre pacate ce ne-atrag.

Nu mai privim inspre dreptate,
Iubirea am lasat-o-n drum,
Iar dragostea fata de frate,
Astazi s-a prefacut in scrum.
Dar astazi Isus inca cheama ,
Veniti voi toti impovarati,
Voi cei ce-aveti pacate multe
Veniti la Dumnezeu cu drag.

Si cautai de azi dreptatea,
Iubirea fara de sfarsit,
Si dragontea dintai pierduta
Sa le cautati mereu de acum..

Caci Dumnezeu atunci se-ndura,
De-al Sau popor micut si frant,
Iar zidul ce ne-a despartit,
Acum s-a spulberat in vant.

Caci ochii Lui varsa siroaie,
De lacrimi mari peste pamant,
Cand vede lumea ca se strica
Din zi in zi mereu mai mult.

Iar azi de-auzi a Sa chemare,
O,vino tu suflet pierdut,
Nu astepta sa vina maine,
Poate vei fi pe veci pierdut

AMIN (MONICA PIRVONI)