marți, 30 decembrie 2014

„Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

La fiecare sfârșit de an, oamenii își fac o retrospectivă a anului ce se încheie și își fixează obiective pt Noul An... Pentru unii oameni din jurul nostru obiectivul lor se rezumă la doar șapte cuvinte ( Ioan 12:21 "s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: ) „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”
Aceste cuvinte reprezintă strigătul de disperare din sufletul omului fără Dumnezeu, iar acest strigăt dăinuie de milenii până în zilele de astăzi. Este o cerere simplă, politicoasă și foarte sinceră din partea lumii pentru creștini, pentru Biserică. Este cererea ce așteaptă un răspuns din partea creștinilor și care poate veni doar prin trăire, caracter și propovăduirea Cuvântului. Din păcate există creștini care cred că e suficient să vorbești despre aceasta, fără să trăiești, fără a avea un caracter în care să se oglindească ceea ce spui, dar... oamenii nu se uită doar la cuvintele alese cu care le vorbești din Cuvânt, ci se uită la cum suntem noi în fiecare zi, adică la trăire și caracter, oare se potrivesc? Eșecul acestei lucrări din partea creștinilor și din partea Bisericii declanșează o criză generală în rândul celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, pentru a-L găsi. Dacă „arătarea” lui Isus se transformă în „vorbirea” despre Isus, vom putea observa cum: închinarea devine spectacol, religia devine ritual, iar creştinismul îşi pierde elementul său unic, supranatural, devenind la fel de ineficient ca oricare dintre religiile păgâne.Din nefericire, putem observa destul de ușor că Dumnezeul creștinilor de astăzi, în majoritatea cazurilor, a devenit un dumnezeu al vorbelor, al teoriilor și mai puțin al faptelor și al trăirilor personale experimentate împreună cu Domnul. Dacă ne întrebăm de ce toate acestea? Vom primi un răspuns cât se poate de simplu, dar foarte dureros: Relația personală cu Domnul este golită de tot conținutul ce-l avea cândva, a fost înlocuită cu vorbe, iar ca urmare a tuturor transformărilor, creștinismul și-a pierdut acel ceva, care îl făcea unic în lume. Oamenii sunt sătui de vorbe goale, ei vor să vadă, să experimenteze; pentru că lumea a fost creată să fie în legătură strânsă cu Creatorul ei, să trăiască împreună cu El. Bisericile își dau seama că ceva nu funcționează așa cum ar trebui, tocmai din acest motiv găsim biserici unde tehnologia de ultimă oră este prezentă, unde partea tehnică este pusă la punct și chiar nimic nu lipsește (din punct de vedere material). Avem biserici superspecializate în programe şi spectacole religioase. Acolo totul se realizează la cea mai înaltă ţinută artistică şi profesională. Lista exemplelor ar putea continua, dar nu cred că este cazul. Cu toate acestea, acel setiment neplăcut de gol interior persistă și nu poate fi umplut cu tehnici inginerești. Privind la tot și văzând ca Bisericile sunt puse la punct din punct de vedere tehnic și nu numai, rămâne o întrebare în mintea mea: Oare asta caută oamenii la noi? Caută cântăreți mai buni ca Maria Ciobanu, Antonia și mulți alții? Caută lideri mai tupeiști ca Băsescu, Ponta, Boc? Când vin la Închinare, au ei nevoie de efecte decorative, luminoase, mai ceva ca cele de la teatru? Oamenii au o dorință simplă și la obiect „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”  Dacă vom privi cu atenție oamenii din jurul nostru și dorința lor, vom observa că sufletul lor tânjeşte după El. Dacă aleargă toată ziua cu disperare după bani, distracţii şi plăceri este doar pentru că au fost înşelaţi. Oricum nefericirea lor demonstrează că încă nu au găsit ceea ce căutau. Dacă nu ne acordă prea multă atenţie nouă şi religiei noastre, să fim sinceri, se datorează faptului că nu le inspirăm prea multă încredere. Chiar dacă vorbele pe care le rostim sunt foarte interesante, în esenţă nu părem foarte diferiţi de ei. Ca la ei, şi la noi vedem aceeaşi preocupare, alergare, luptă de clasă pentru putere, şi stare de nefericire. În cap purtăm aceiaşi ochi scăpărători după păcat, iar în vene ne curge acelaşi sânge care se înfierbântă în mod pătimaş. S-au săturat de vorbe goale, de doctrine teologice frumos prezentate, dar contrazise de interminabile lupte interne şi interconfesionale, de paradele noastre de duminică şi de minciuna în care trăim de Luni până Sâmbătă. Arătaţi-le că diferenţa dintre ei şi noi nu ţine doar de formă. Vor să vadă că Hristosul cu care ne lăudăm nu-I doar o teorie goală. „Domnilor vrem să vedem pe Isus!”


Nu știu cum reușim, dar din păcate, de orice suntem mai preocupați, mai puțin de a-L arăta oamenilor pe Isus. Suntem specialiști în multe domenii, dar suntem goi când vine vorba de trăirea cu Domnul. Vă provoc deci, să ne evaluăm relația cu El, să o reparăm și să ne apropiem mai mult de Creatorul nostru, iar caracterul ce se oglindește din aceasta, să-i ajute pe oamenii care-L caută să-L găsească, să îndrăznească să-L experimenteze și să-L iubească.

muzica mea

Spune NU Pornografiei

http://discernamant.wordpress.com/2008/08/27/spune-nu-pornografiei/

Rahela

Rahela