La fiecare sfârșit de an, oamenii își
fac o retrospectivă a anului ce se încheie și își fixează obiective pt Noul
An... Pentru unii oameni din jurul nostru obiectivul lor se rezumă la doar șapte
cuvinte ( Ioan 12:21 "s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida
Galileii, l-au rugat şi au zis: ) „Domnule,
am vrea să vedem pe Isus.”
Aceste cuvinte reprezintă strigătul de
disperare din sufletul omului fără Dumnezeu, iar acest strigăt dăinuie de
milenii până în zilele de astăzi. Este o cerere simplă, politicoasă și foarte
sinceră din partea lumii pentru creștini, pentru Biserică. Este cererea ce
așteaptă un răspuns din partea creștinilor și care poate veni doar prin trăire,
caracter și propovăduirea Cuvântului. Din păcate există creștini care cred că e
suficient să vorbești despre aceasta, fără să trăiești, fără a avea un caracter
în care să se oglindească ceea ce spui, dar... oamenii nu se uită doar la
cuvintele alese cu care le vorbești din Cuvânt, ci se uită la cum suntem noi în
fiecare zi, adică la trăire și caracter, oare se potrivesc? Eșecul acestei
lucrări din partea creștinilor și din partea Bisericii declanșează o criză
generală în rândul celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, pentru a-L găsi. Dacă „arătarea”
lui Isus se transformă în „vorbirea” despre Isus, vom putea observa cum: închinarea devine
spectacol, religia devine ritual, iar creştinismul îşi pierde elementul său
unic, supranatural, devenind la fel de ineficient ca oricare dintre religiile
păgâne.Din nefericire, putem observa destul de ușor că Dumnezeul creștinilor de
astăzi, în majoritatea cazurilor, a devenit un dumnezeu al vorbelor, al
teoriilor și mai puțin al faptelor și al trăirilor personale experimentate împreună
cu Domnul. Dacă ne întrebăm de ce toate acestea? Vom primi un răspuns cât se
poate de simplu, dar foarte dureros: Relația personală cu Domnul este golită de
tot conținutul ce-l avea cândva, a fost înlocuită cu vorbe, iar ca urmare a
tuturor transformărilor, creștinismul și-a pierdut acel ceva, care îl făcea
unic în lume. Oamenii sunt sătui de vorbe goale, ei vor să vadă, să
experimenteze; pentru că lumea a fost creată să fie în legătură strânsă cu
Creatorul ei, să trăiască împreună cu El. Bisericile își dau seama că ceva nu
funcționează așa cum ar trebui, tocmai din acest motiv găsim biserici unde
tehnologia de ultimă oră este prezentă, unde partea tehnică este pusă la punct
și chiar nimic nu lipsește (din punct de vedere material). Avem biserici
superspecializate în programe şi spectacole religioase. Acolo totul se
realizează la cea mai înaltă ţinută artistică şi profesională. Lista exemplelor
ar putea continua, dar nu cred că este cazul. Cu toate acestea, acel setiment
neplăcut de gol interior persistă și nu poate fi umplut cu tehnici inginerești.
Privind la tot și văzând ca Bisericile sunt puse la punct din punct de vedere
tehnic și nu numai, rămâne o întrebare în mintea mea: Oare asta caută oamenii
la noi? Caută cântăreți mai buni ca Maria Ciobanu, Antonia și mulți alții?
Caută lideri mai tupeiști ca Băsescu, Ponta, Boc? Când vin la Închinare, au ei
nevoie de efecte decorative, luminoase, mai ceva ca cele de la teatru? Oamenii
au o dorință simplă și la obiect „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” Dacă vom privi cu atenție oamenii din
jurul nostru și dorința lor, vom observa că sufletul lor tânjeşte după El. Dacă
aleargă toată ziua cu disperare după bani, distracţii şi plăceri este doar
pentru că au fost înşelaţi. Oricum nefericirea lor demonstrează că încă nu au
găsit ceea ce căutau. Dacă nu ne acordă prea multă atenţie nouă şi religiei noastre,
să fim sinceri, se datorează faptului că nu le inspirăm prea multă încredere.
Chiar dacă vorbele pe care le rostim sunt foarte interesante, în esenţă nu
părem foarte diferiţi de ei. Ca la ei, şi la noi vedem aceeaşi preocupare,
alergare, luptă de clasă pentru putere, şi stare de nefericire. În cap purtăm
aceiaşi ochi scăpărători după păcat, iar în vene ne curge acelaşi sânge care se
înfierbântă în mod pătimaş. S-au săturat de vorbe goale, de doctrine teologice
frumos prezentate, dar contrazise de interminabile lupte interne şi interconfesionale,
de paradele noastre de duminică şi de minciuna în care trăim de Luni până
Sâmbătă. Arătaţi-le că diferenţa dintre ei şi noi nu ţine doar de formă. Vor să
vadă că Hristosul cu care ne lăudăm nu-I doar o teorie goală. „Domnilor
vrem să vedem pe Isus!”
Nu știu cum reușim, dar din păcate, de orice suntem mai preocupați, mai puțin de a-L arăta oamenilor pe Isus. Suntem specialiști în multe domenii, dar suntem goi când vine vorba de trăirea cu Domnul. Vă provoc deci, să ne evaluăm relația cu El, să o reparăm și să ne apropiem mai mult de Creatorul nostru, iar caracterul ce se oglindește din aceasta, să-i ajute pe oamenii care-L caută să-L găsească, să îndrăznească să-L experimenteze și să-L iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu