marți, 3 noiembrie 2015

Învață să taci

Privind în jur la tot ce se întâmplă, am ajuns la o concluzie: „ Maturizarea înseamnă să îți dai seama că există lucruri care nu trebuie comentate”
Ca și români, din moși-strămoși, suntem înzestrați cu darul vorbirii... Vorbim mult, foarte mult, chiar și când nu trebuie. Nu voi îndemna pe nimeni la o tăcere totală, dar există momente în viață când e mai bine să avem o tăcere bine gândită și să nu lăsăm dorința noastră de afirmare să iasă la iveală, ci să-L chemăm pe Domnul sa-Și arate Slava Sa.  Se discută foarte mult despre ultima nenorocire din țara noastră, se caută vinovați, se pun etichete și mai nou întrebarea care răsună peste tot, este aceasta: „ De ce sunt mai multe biserici și mai puține spitale?” 
Oameni mor peste tot în jurul nostru: în cluburi, acasă, în mijloacele de transport, dar chiar și în biserici. Mor oameni bogați, mor oameni săraci, intelectuali sau analfabeți, din orice categorie intelectuală, rasă sau clasă socială. Ne folosim de fiecare subiect pentru a arăta cu degetul și a spune (unii dintre noi) cu satisfacție „Domnul a facut dreptate”.
Priveam cum mulți dintre noi întrebau ironici cum pot sta conducătorii bisericilor fără să iasă în stradă? Cum pot bisericile să stea fără să meargă în fața oamenilor sa-și exprime părerile? Biserica nu e chemată să condamne sau să facă subiecte exclusive pentru media... Dar totuși, ce e de făcut în asemenea situații? Îndemnul înțelept al unuia dintre frați este  Rugăciune pentru cei rămași, discreție și duceți-vă de donați sânge ca unii care ați primit transfuzia de la Hristos.
Și nu judecați. Biserica trebuie să iubească oamenii, nu să-i condamne. Tu ai avut ,,harul” să ai părinți care te-au dus la biserică.
Ei, nu...
Văzând  totul în jurul meu realizez și mai mult că este și vina noastră pentru cele întâmplate. Este vina noastră că alegem să stăm liniștiți în casa noastră și să ne bucurăm singuri de Salvarea primită în dar. Dacă am pune în practică ceea ce Domnul ne spune să facem ( „Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” Marcu 16:15) și am vorbi atunci când trebuie, poate am salva măcar un suflet pentru Hristos și moartea sa ar fi un câștig, nu o nenorocire. Da, suntem vinovați că nu am fost acolo pentru ei, tineri sau bătrâni, să vorbim și să le spunem de Hristos și de iertarea Sa. Acum e prea târziu să ne dăm cu părerea și să le punem etichete. A venit momentul când mai important decât „predicile” pe net și like-urile pe rețelele de socializare, ceea ce putem face este să ieșim din confortul personal și să umplem bisericile (cele multe) cu suflete pentru Hristos.

Ce mai trebuie făcut în situații de acest gen? E bine să taci atunci când nu ai ceva valoros de spus. E mult mai important în viață să vorbești puțin și bine, decât să te trezești la bătrânețe că toată viața ai vorbit, dar în 80% dintre cazuri nu ai spus nimic important de ascultat. Taci atunci când ai vorbit destul. Taci când ești ispitit să critici! Taci când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ți poată vorbi! Taci și când pleci de la biserică, și lasă pe mai târziu eventualele remarci asupra bârfitoarelor de ocazie. Taci când te mănâncă sub limbă să bârfești! Da, e savuroasă bârfa, dar nu e cea mai frumaosă atitudine pe care o poți avea, plus că ar fi bine să te gândești ce efect va avea asupra ta. În încheiere vreau doar să adaug că e foarte important în viață să știm când trebuie să tăcem cu adevărat.


A şti să taci
Autor: Ioan Giura 

A şti să taci e o virtute
Înscrisă-n rândul altor zeci,
La fel de mari şi cunoscute,
Cu binecuvântări în veci.

Căci mai uşor e a deschide
Fereastra gurii să vorbeşti
Şi mult mai greu s-o poţi închide
În faţa dulcilor poveşti.

A şti să taci în orice vreme,
Când vorba ta e de prisos,
Mai bine alţii să ţi-o cheme,
E mult mai greu, dar e frumos.

A şti să taci e o comoară
În lumea noastră de dureri;
Ea face viaţa mai uşoară
Şi astăzi mai frumos ca ieri.

A şti să pui o strajă gurii
Când alţii te batjocoressc,
Să nu răspunzi cu ură urii
Acelor care te lovesc.

A şti să taci când încercarea
Apasă umărul tău slab,
În loc să cauţi alinarea
La semenii tăi mai degrab'.

A şti să taci oricând, ia seama,
E-o-nfrângere a vechii firi;
Când limba ta îţi cere vama
Opreşte-i relele porniri.

Şi dacă vrei să-nveţi tăcerea
Priveşte la divinul Miel
Şi cere-i Domnului puterea
Să poţi şi tu să taci ca El.

Când Îl loveau cu-nverşunare,
Când chinul morţii L-a pătruns,
Când suferinţa era mare,
El nu a dat nici un răspuns.

Şi pentru ce-ai vorbit întruna?
Nu ştii că vorbele se duc
Şi nu mai poţi să strângi nici una,
S-o pui în lanţuri sub papuc?

Mai bine taci, e mai cuminte;
Nu te lăsa de vorbe dus!
Decât o mie de cuvinte
Mai bine o tăcere-n plus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

muzica mea

Spune NU Pornografiei

http://discernamant.wordpress.com/2008/08/27/spune-nu-pornografiei/

Rahela

Rahela