Internetul - intre binecuvantare si blestem

Desi calculatorul are mult siliciu in el,adica nisip,nu stiu daca i se potriveste "temelia zidita pe nisip" din Scriptura. Sigur ca o problema aparuta in sistemul informational poate afecta brutal viata noastra dependenta de masinaria ganditoare.
Binecuvantarea internetului consta in posibilitatea largirii orizontului cunostintelor noastre,dar asta nu inseamna neaparat sa fim si fericiti.
De asemenea, putem comunica transfrontalier acolo unde nu putem ajunge din cauza nevoii de viza.
Nu in ultimul rand,Internetul a inceput sa deconcentreze birocratia. Poti completa un formular on-line ,fara sa mai fii obligat sa suporti mutra acra a uneia de la ghiseul unde astepti de doua ore.
Am putea enumera multe lucruri bune,dar tin sa ma opresc la subtilitatea blestemului ce se prelinge din cutia cu ventilatoare mici.
Oare castigam timp? Spunem ca accesam rapid o biblioteca virtuala,o enciclopedie,o pagina cu vand si cumpar si stam doua trei ore pe zi orbecaind printre site-uri,foldere si jocuri cu masini. Ai mai mult timp liber?
Oare folosirea calculatorului este sinonima cu inteligenta? Un parinte care ar avea rezerve sa-i ingaduie copilului sa-si piarda timpul cu TV-ul, nu mai obiecteaza cand este vorba de PC. Orice copil,tanar,adult care stie sa clantaneasca la o tastatura,e destept? Multi il au pe birou numai sa-si depaseasca complexul de mediocritate (daca exista!)
Oare comunicam cu adevarat? Putem comunica cu oameni din toata lumea. Stabilim relatii,cunostinte,dar suntem niste singuratici. Fiecare in camaruta de acasa sau bajbaind in fumul cafe-internetului. Fiecare din cusca lui trimite mesaje in alta cusca. Nu stiu cum il cheama pe celalalt,are un nick-name,are o poveste pe care pot sa o cred sau nu. Arunc mingea peste zid si nu stiu cine mi-o arunca inapoi,scriu e-mail-uri,dar nu pot trimite parfumul florii,totul e foarte impersonal si rece.
Mirc-ul nu-i telenovela,dar site-ul obscen este o drama,pt ca de acolo se incepe,de multe ori,prabusirea in hau. Putine computere "curate" mai sunt.
Calculatorul poate crea dependenta si atrofierea creierului,pentru ca in viata,tot ce nu se foloseste,se pierde.
Automatismele ce se creeaza probabil ca ne vor invinge in momentul in care vom gandi ca "masina",vom actiona ca ea.
Ce este de facut?
Noi suntem chemati sa folosim lucrurile,nu sa fim folositi de ele,sa gasim si alte forme de comunicare,sa citi cartea,nu sa luam comentariul gata facut intr-un fel de fast-food intelectual.
Internetul nu-i ultima sansa a fetelor batrane. Intr-o lume in care se minte fara sa rosesti,viata dubla e sinonima cu supravietuirea.
Teoria e lunga...si n-o sa-i dau eu de cap.


( Vladimir Pustan Dulcele sarut al singuratatii )

Stau din nou ....

Imi plac atat de mult versurile acestei melodii...ele vorbesc despre tinta noastra in viata ,unde ar trebui sa privim in fiecare clipa si la ce ar trebui sa ne gandim mai des....in majoritatea clipelor nu putem privi la cer,deoarece suntem prea incarcati cu poverile acestei lumi si ne uitam mai mult in jos deznadajduiti,iar aceasta cantare spune asa frumos :

"Cand in bezna ma afund
Si simt ca nu mai pot
Strig catre ajutor
Deja simt ca zbor

Printre lacrimi eu Te vad
Ca mana Tu imi intinzi
O noua sansa Tu miai dat
Ca sa zbor spre cer
Am crezut ca voi muri
Cu gandul tot la Tin'
Dar cu lacrimi pe obraz Tu miai spus ca vi!

Stau din nou gandindu-ma la cer
Locul unde teai inaltat
De unde ai spus ca vei veni sa ma iei la Tïn'
Isus"

Doamne ,ajuta-ne ,ca in fiecare clipa sa privim spre Tine si sa ne pregatim pt venirea Ta !

Biserica între pasiune şi rutină

Atmosferă de cimitir. Fraţi care întârzie (de obicei) la biserică. Surori care au capul împărţit de o eşarfă şi haine care le-au rămas mici. Coşuri care circulă prin sală pline cu bancnote... de 1 leu. Scaune goale la Cină. Popor prea puţin la rugăciune. Predicatori care luptă cu somnul. Tineri cu ochii deschişi la rugăciune. Cântări lălăite, cu acorduri prelungi. Rugăciuni care nu trec de tavanul bisericii. Ceasuri în spatele şi în faţa amvonului. Adolescenţi care cască din cinci în cinci minute. Clădiri cu zugrăveli neîngrijite. Diaconi cu faţa ca lama de brici. Biblii tocite, cu coperţi rupte şi pagini îndoite. Harfele ori Laudele Domnului uitate acasă. Portofele sigilate. Zeciuieli înjumătăţite. Pardon, înzecite. Săraci în faţa bisericii. Ce mulţi!!! Părinţi sau fraţi nemântuiţi. Vecini care zboară spre prăpastie. Şcoli fără mărturii. Societate fără martori. Spitale, azile cu aer de închisori. Şi puşcării nevizitate... Biserici, spunea Vance Havner, care trăiesc atât de sub nivelul adevăratei bucurii creştine încât ca cineva să fie la nivelul lor ar trebui să cadă din... har.



De unde-au năvălit aceste apatii în sânul bisericii? Cine a generat indiferenţa? Lipsa educaţiei, a păstorilor super înţelepţi, a membrilor super bogaţi, a gift-urilor venite din străinătăţuri, a mâinii prea scurte a celor de la culte, sau golul lăsat de dorinţa arzătoare, de pasiune, de râvna pentru lucrare, pentru divinitate? Paradoxal, există pasiuni. Pentru case, maşini, MP4, touch screen-uri, plasme, firme, conturi, bere sau vin, grătare, excursii, tunsori, Armani, Giordani... Nimicuri. Needificatoare.

Pasiunea, spune DEX-ul, este o afecţiune puternică şi de durată, pentru cineva sau ceva. Ea nu-i generată de un foc care abia mocneşte, de-o credinţă ţinută la relanti, de-o stare laodiceeană învinsă în lupta cu somnul sau cu televizorul. Pasiunea înseamnă entuziasm. Acţiune din inimă. Ca pentru Dumnezeu. Nu e o emoţie. Nu trece repede. Pasiunea înseamnă râvnă, efort, transpiraţie, preţ. Unul care să coste, cum spunea regele David. E o responsabilitate, o silinţă, o alergare, zi de zi, mereu în frunte. Mereu între cei mai buni. Mereu cu motoarele turate la maxim. E o caracteristică divină. Fără oboseală, fără plictiseală, fără încetinire, fără marşarier. Mereu cu rezervorul plin.



Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Provere 6:27). Atunci de ce e multă cenuşă?

Doamne, ţine-ne turate motoarele! Pe cele noi, pe cele rodate de ani de zile. Pe cele stricate repară-le. Pune Tu în ele benzină. Şi dă-le foc!





El

Ceea ce multi dintre asa zisii crestini nu au curajul sa cante sau sa zica ,canta ceilalti ;) Multumim Domnului ca El ne iubeste :)

Scrisoarea unui bebelus catre mama sa!

Buna mami, ce mai faci? Eu sunt foarte bine, multumesc lui Dumnezeu.

Au trecut doar cateva zile de cand m-ai conceput in burtica ta. Cu adevarat, nu as putea sa explic fericirea ce o simt pentru ca tu vei fi mamica mea.

Alt lucru care ma umple de mandrie este sa vad dragostea prin care am fost conceput. Totul se pare ca ar vrea sa-mi spuna ca voi fi copilul cel mai fericit din lume!

Mami, deja a trecut o luna de cand m-ai conceput si pot sa vad cum corpusorul meu incepe sa ia forma, eu stiu ca nu sunt atat de frumos ca tine, dar acorda-mi o sansa!

Sunt foarte fericit! Dar este ceva care ma preocupa.
In ultima vreme am observat ca sunt anumite ganduri ce se tot rotesc prin capul tau si nu ma lasa sa dorm, dar totul va fi bine, sigur acestea vor trece. Tu nu trebuie sa te framanti asa de tare

Mami, au trecut deja doua luni si jumatate, sunt foarte multumit cu noile mele manute, am o pofta teribila sa le folosesc pentru a ma juca.

Mami, imi spui ce se intampla? Pentru ce trebuie sa plangi in toate noptile? De ce cand te intalnesti cu tata incepeti sa strigati unul la altul tot mai mult? Am facut ceva rau, v-am suparat cumva? Va rog, voi face tot ce-mi sta in putinta ca sa ma iubiti.

Au trecut deja trei luni, mami te vad foarte deprimata, nu stiu ce se intampla, nu stiu ce sa mai cred, sunt foarte confuz. Astazi de dimineata am fost la doctor si ne-a dat o programare pentru maine.

Nu stiu pentru ce, eu ma simt foarte bine. Cumva te simti tu rau, mama?

Mami, sa facut deja ziua, unde mergem? Ce se intampla, mami? Mami, nu te intinde, nu este inca ora de odihna, nu imi este inca somn, vreau sa continuu jucandu-ma cu manutele mele.


Ah! Ce face tubul acesta in casuta mea? Este cumva o noua jucarie? Priveste! Hei, pentru ce vor sa absoarba casuta mea?

Mami, piciorusul meu, incearca sa il smulga! Doamne, pentru ce l-a smuls? Ei nu vad ca ma ranesc?

Nu vad ca sunt mult prea mic pentru a ma apara singurel? Mami!

Asteptati, opriti-va! Asta este manuta mea!

Mami, Apara-ma!
Mami, Ajuta-ma!

Spune-le sa se opreasca, iti jur ca de acum inainte ma voi purta frumos si nu iti voi mai da cu piciorusele.

Cum este posibil ca un om sa poata face asa ceva cu mine? El cu siguranta mi-o va plati atunci cand voi fi mare si puternic.

Au, mami! Deja nu mai pot suporta.
Au mami! Mami ajuta-ma!

Mami, au trecut deja 17 ani din ziua cand eu am plecat si de aici de sus pot sa vad cum inca te mai doare pentru ca ai luat decizia aceea.

Te rog, nu mai plange, adu-ti aminte ca te iubesc si ca voi fi aici asteptandu-te cu multe sarutari si imbratisari.

Te iubesc mult!

Participa si tu in campania impotriva avortului, aratand lumii dragostea pe care Dumnezeu a pus-o in tine!

Arata si altora aceasta prezentare si poate vei putea salva alte vieti.

Fiti binecuvantati!



(preluata de pe facebook,de la Enea Viorel)

Alin Timofte - Te-astept Isuse (Sammy)

In fata tronului de sus

În faţa tronului de sus eu am un bun Apărător,

Un mare Preot, pe Isus, la care aflu ajutor.

Săpat eu sunt pe mâna Sa şi pe-a Lui inimă sunt scris

Iar cât în ceruri El va sta, pârâşul meu va fi învins,

Pârâşul meu va fi învins.



Satan când mă va acuza spunându-mi că sunt vinovat,

Privesc la Domnul, Stânca mea ce-a şters pe cruce-al meu păcat.

Fiindcă Domnul a murit, eu am ajuns neprihănit;

Dreptatea s-a îndeplinit, prin moartea Lui sunt mântuit,

Prin moartea Lui sunt mântuit.



Şi iată Mielul înălţat, Cel nepătat, neprihănit,

Cuvântul viu şi întrupat e Rege-al regilor slăvit.

Unit cu El nu voi muri, cu sânge m-a răscumpărat;

Voi fi cu El în veşnicii, cu Domnul meu glorificat!

Cu Domnul meu glorificat!

( http://indicatoarepedrum.wordpress.com)