Cum ne valorificam timpul liber?

Astazi, ca si in mare parte din restul zilelor, am avut sansa se a intalni fel si fel de persoane, dar una mi-a atras atentia intr-un mod aparte ...mi-a atras atentia prin ce vroia sa faca, probabil locul unde urma sa se indrepte... as sta sa va si povestesc despre ce e vorba,doar ca nu-mi place sa vorbesc despre faptele altor persoane,tot ce vreau sa spun e ca in mintea mea s-a ridicat o mare dilema: " De ce oamenii nu stiu sa-si valorifice timpul liber?" . Unii din noi abia asteptam sa prindem ceva zile libere, ca sa le petrecem cu familia,cu cei dragi, sa facem ceva frumos impreuna, sa ne relaxam, sa ne odihnim, DAR... din pacate, sunt si persoane care deja s-au plictisit de timpul liber si in lipsa de ocupatie se plimba de la o usa la alta cu vorbe, "povesti" (radio şant), ies in strada, protesteaza, ba chiar se plimba prin tribunale.... oare asa repede ne plictisim de timpul liber? sau devenim din ce in ce mai insensibili si nu ne mai intereseaza persoanele dragi din jurul nostru, ci ne intereseaza mai mult curtea vecinului si sa-i facem cunoscute problemele din casa lui?

Daca si in mintea ta s-a nascut dilema aceasta,te-as ruga sa te gandesti mai mult la asta si impreuna, in timpul liber (cat il avem fiecare) mai bine sa ne rugam pt ceilalti care au uitat sa-si valorifice timpul liber, daca nu avem nimic important de facut ,desi nu doare deloc daca iti arati afectiunea fata de cei din jurul tau. Nu uita... Un zambet nu costa nimic, deci nimeni nu e prea sarac sa-l ofere si nimeni nu e prea bogat ca sa nu-l accepte ! Daca nu poti ajuta o persoana cu nimic si nici macar un zambet nu-i poti oferi, mai bine las-o,nu-i face suferinta mai grea si apasatoare!

O zi plina de bunatate si zambete,va doresc! Domnul cu voi !

Aproape FIN 2011

Iata-ne din nou in luna Decembrie,o luna minunata, o luna in care meditam la anul ce se incheie incet-incet... si realizam ca am avut un an cu bune si rele,cu bucurii si zambete, dar si cu probleme si lacrimi, cu oameni buni si oameni rai, cu prieteni adevarati si oameni ce ne-au dezamagit, cu prieteni vechi si cunostinte noi, cu amintiri frumoase ,dar si cu un gust amar in urma unor intamplari.... privim in urma, meditam la cele intamplate si incercam sa invatam cum sa ne purtam in continuare, cum sa ne schimbam, ce trebuie sa facem si la ce trebuie sa renuntam... Va doresc o luna Decembrie minunata,alaturi de cei dragi si sarbatorile ce vor veni sa va aduca in case doar bucurie,pace si multe binecuvantari si prin febra cumparaturilor si pregatirilor ce vor urma luati o pauza si meditati la adevarata semnificatie a acestor sarbatori!

La multi ani, Romania!

Cateva ganduri care te fac sa zambesti,dar totusi care in esenta sunt dureroase......Domnul sa aibe mila de Romania! La multi ani romani!

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.

Sunt momente in viata cand spunem cu totii ca e prea mult,e peste puterile noastre ..."Nu mai pot"... dar de fiecare data gasim un motiv, fie un lucru sau o persoana, care sa ne dea putere, un impuls, un motiv pentru care sa trecem peste momentele grele , sa ridicam capul si sa zambim , sa mergem mai departe... puterea de a trece peste momentele dificile nu vine de la noi, ci de la Tatal noastru care e mereu alaturi de noi , gata sa ne intinda o mana care sa ne ridice, sa ne ia in brate si sa ne ocroteasca, sa ne spuna ca ne iubeste, ca sa ne simtim importanti si sa realizam caci suntem pe acest pamant cu un scop si nu trebuie sa renuntam la prima piedica, sa ne oprim la primul obstacol, la prima problema intampinata, ci sa privim in sus de unde ne vine ajutorul, sa mergem mai departe si la randul nostru sa ajutam pe altii care au nevoie de ajutor, au nevoie de noi...

Ma rog ca Domnul sa va dea (si sa ne dea) puterea, credinta, rabdarea si intelepciunea necesara sa trecem peste momentele dificile din viata si sa avem puterea sa Ii multumim Domnului chiar si pt acele momente!

Psalmul 127

" Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste "

Niciodata ce vom face de unii singuri, fara a-L implica pe Domnul, nu va avea un final fericit, un final bun ... " Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc...." Cauta si cheama-L in orice faci,lasa-L pe El sa-ti arate cum trebuie sa faci lucrul respectiv, ce decizie sa iei cand esti la rascruce de drumuri, cum sa rezolvi o problema ,cheama-L,dar nu doar cand ai probleme si esti singur si disperat, cauta-L si atunci cand te bucuri si iti merge bine si nu uita caci tot ce ti se intampla este ingaduit de El si este cu un scomp.... Sper si ma rog ca Domnul sa ne deschida ochii sufletului, ca sa vedem ce vrea El sa ne arate si sa ne dea intelepciunea de a accepta planul Sau ,cu privire la viata noastra.

Singuratate

Asa cum este muntele cu ceata,

Cum culmea si cu bradul sunt uniti;

Asa cum este campul cu verdeata,

Asa as vrea sa fim: nedespartiti.

As vrea sa fiu nedespartit de Tine,

Cum stelele cu luna pe cer sunt;

Ca vulturul cu slavile senine,

Ca vantul si ca valul spumegand.

Nedespartiti ca fluturii cu floarea,

Ca pestii si cu apa din ocean,

Asa as vrea Isuse: departarea

Sa nu-mi desparta sufletul sarman.

Asa cum este muntele cu ceata,

Cum salcia cu raul sunt uniti;

Asa cum este campul cu verdeata,

Asa as vrea sa fim: nedespartiti.

Si-asa cum salcia pe rau il insoteste,

Chiar cand acesta trece printre stanci;

Sa te-nsoteasca sufletu-mi doreste,

Chiar si-n necazuri si-n dureri adanci.

Si orice pas ce-l fac,asa sa fie

Ca Tu sa ma-nsotesti pe drumul meu;

Mergand spre cer,ce mare bucurie

Cand stiu ca ma sustine bratul Tau.

( Petru Dugulescu)

De ce nu suntem niciodata fericiti ?

Intrebarea aceasta imi suna mereu in minte : "de ce nu suntem in totalitate fericiti,niciodata?"

Raspunsul l-am aflat in urma cu cateva zile cand am mers la niste neamuri impreuna cu familia...am realizat ca acum ai ceva de care esti multumit,dar iti lipseste acel ceva care te face fericit,un exemplu clar poate fi situatia parintilor ,care stau o viata intr-un anumit loc,acolo se nasc,acolo cresc,acolo isi intemeiaza familia ,iar la batranete copiii pleaca din acel loc si ei? ei trebuie sa renunte la acel loc special,pt a merge mai aproape de copii...."nu e usor sa renunti la o parte din viata ta ,ca sa-ti urmezi copii,dar nimic nu e mai pretios decat ei pe aceasta lume" acestea erau vorbele mamei mele ,care le rostea printre lacrimi si suspine; si tot ea mai spunea ca "iubirea fata de copii este cea mai importanta,daca sunt ei bine,esti si tu si sacrifici orice si oricat ca sa-i ai alaturi,dar aceste lucruri le veti intelege abia cand veti avea si voi copii"....uite asa omul nu poate fi fericit si pe deplin implinit ,niciodata....cand suntem tineri vrem imposibilul si nu suntem multumiti cu ce avem,vrem mai mult si mai mult; cand iti intemeiezi o familie iti dai seama caci trebuie sa renunti la anumite chestii personale pt a face familia fericita,iar cand imbatranesti trebuie sa renunti la tot ce te-ai chinuit sa cladesti o viata intreaga ,ca sa iti urmezi copii,sa stai aproape de ei.....

Incearca sa te bucuri si sa fi multumitor cu ce ai,nu privi la imposibil,priveste la ce ai si bucura-te de momentele care le primesti,poate va veni o vreme cand le vei duce dorul sau vei regreta ca nu ai stiut sa le pretuiesti. Pretuieste fiecare clipa alaturi de persoanele dragi,nu pretui lucrurile!