Scufundarea Titanicului

Un simbol al vietii noastre ?


Putine evenimente au mai impresionat atât de mult sufletul oamenilor, ca scufundarea Titanicului, acel vas imens, înzestrat cu
un lux orbitor, despre care se spunea ca nici Dumnezeu Însusi nu l-ar putea scufunda vreodata. Tocmai de aceea se renuntase
la rachetele de semnalizare si la dotarea cu un numar suficient de barci de salvare, fiind considerate inutile. Siguranta pe
care o prezenta vasul, precum si experienta vestitului capitan Smith serveau drept garantie pentru o calatorie fara griji.
Într-o atmosfera de bucurie, zeci de mii de oameni erau prezenti în port, la data de 10 aprilie, 1912 pentru a-si lua ramas bun
de la cei peste 2200 de pasageri ai acestui vas, în prima cursa pe care o facea acesta. Nimeni nu banuia ca peste numai trei
zile toate ziarele din lume vor publica zguduitoarea stire legata de scufundarea acestui vas.

Vasul se afla la 400 de leghe marine de tarm, când au început sa apara mai multe semnale radio disperate, emise de un vas din
apropiere, care avertiza cu privire la prezenta ghetii. John Phillips, radiotelegrafistul celui mai mare vas din lume a trimis
urmatorul raspuns: "Omule, tine-ti gura! Am treaba!" În fata mortii însa, doar câteva ore mai târziu, el va striga disperat
catre Dumnezeu. La ora 23:40, un iceberg a lovit vaporul lateral, spintecându-l, în vreme ce în saloane se continua cu dansul
si bautura. De la bordul navei au început sa fie transmise acum semnale catre vasul aflat în apropiere. Putinele barci de
salvare au fost imediat umplute cu femei si copii. Foarte multi oameni ofereau un milion de dolari pentru a cumpara un loc în
aceste barci.

În timp ce Titanicul capata din ce în ce mai mult o înclinatie îngrijoratoare, orchestra cânta boogie-woogie. Într-un târziu,
luând pentru ultima oara bagheta, dirijorul Hartley a dat ordin orchestrei sa intoneze coralul: "Mai aproape, Doamne, catre
Tine..." Multi erau aceia care cântau impresionati si zguduiti împreuna cu orchestra, câtiva se rugau, altii blestemau. Într-un
târziu s-a auzit în difuzor vocea capitanului Smith: "Nava se scufunda. Echipaj si ofiteri ai Titanicului, sunteti eliberati de
orice sarcina. V-ati facut datoria, dovedindu-va a fi demni de numele britanic! Sa scape cine poate! Dumnezeu sa fie cu voi!"
Titanicul s-a scufundat în 2 ore si 40 de minute. În tot acest timp pe vapor s-au petrecut scene dramatice. Vasul Carpathia a
venit urgent la locul catastrofei, reusind sa salveze 700 de oameni, dar peste 1500 de suflete si-au gasit sfârsitul în noaptea
aceea. Titanicul a pornit din port ca un simbol al puterii omenesti si a trairii fara Dumnezeu, dar el a devenit în final o
metafora a mortii.
Fara sa stim, toti navigam la bordul unui "Titanic". Siguri de sine, fara nici o grija, mândri si facându-ne multe planuri, ne
îngrijim ca drumul sa ne fie cât mai agreabil.

Dumnezeu ne trimite semnale de avertizare, dar noi strigam enervati: "Tine-ti gura! Am treaba!" Apoi apare inevitabilul.
Catastrofa. Îngroziti, dam vina pe soarta, care ne-a fost potrivnica. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ca mândria merge
înaintea pierzarii. Istoria confirma ceea ce ne învata Biblia, si anume ca nu exista securitate deplina pentru un om înstrainat
de Dumnezeu. Chiar daca nu-ti surâde ideea, tu esti un pasager, sau poate chiar si unul dintre proiectantii Titanicului.
Planeta pe care traim a devenit un imens Titanic ce se îndreapta inevitabil spre o mare catastrofa. Cuvântul profetic al lui
Dumnezeu ne spune clar acest lucru.

Eu nu vreau sa te sperii ci sa îti spun ca înca mai exista salvare, pentru tine, pentru mine. Individuala, din nefericire, nu
colectiva. Dar tu poti fi salvat, înainte ca aceasta planeta sa devina locul de desfasurare a mâniei lui Dumnezeu. Astazi înca
mai esti asteptat. Mâine s-ar putea sa îti oferi toata averea pentru un singur loc în barca de salvare, dar atunci va fi prea
târziu.

Retine: noi navigam la bordul unui imens Titanic, iar Dumnezeu îti vorbeste astazi si-ti cere sa-ti pui încrederea doar în El.

Când Titanicul a pornit în prima si totodata ultima lui cursa, existau trei categorii de oameni pe vas. La clasa a 3-a
calatoreau emigrantii care sperau sa înceapa în America o viata noua. Clasa a 2-a era ocupata cu oameni de afaceri, iar la
clasa întâi calatoreau câteva personalitati proeminente ale epocii. Dupa scufundarea Titanicului, compania care construise
acest vas a afisat doua tablite pe usa de intrare. Pe una era scris: "Cunoscut si salvat", iar pe cealalta "Cunoscut si
pierdut". La sfârsit nu a mai contat ca cineva a fost bancher sau sarac, un om realizat profesional sau un umil emigrant. Ceea
ce a contat a fost daca omul era salvat sau pierdut.

Tu din care clasa ai vrea sa faci parte? Dintre cei ce calatoresc acum la clasa întâi sau din grupul celor salvati?
Dumnezeu înca mai asteapta raspunsul tau.

Eva Hard împreuna cu mama ei au fost primele persoane care au iesit pe punte, imediat dupa izbitura provocata de lovirea
icebergului. Ea relateaza: "Când mama mea a citit pe vas ca acesta nu se poate scufunda ea a spus: "Nimanui nu-i este îngaduit
sa spuna asa ceva despre un obiect creat de om. Aceasta înseamna a-L ispiti pe Dumnezeu." Ea si-a purtat paltonul tot timpul
pe ea, dormea în timpul zilei si veghea în timpul noptii. Când vasul a fost izbit, ea a stiut imediat ce s-a întâmplat, iar
noi am fost primele pe punte."

"... voi însiva stiti ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Când vor zice "Pace si liniste", atunci o prapadenie
neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia însarcinata, si nu va fi chip de scapare"
(1 Tesaloniceni C.5 V.2,3)

Din mâna Lui nimeni nu te va mai putea smulge atunci când toate lucrurile de pe pamânt se vor clatina.
N-ai vrea si tu sa te încrezi astazi în Singurul care te poate salva?

Atunci când catastrofa de pe Titanic devenea evidenta, un lord englez a aparut în fracul de gala, împreuna cu servitorul sau.
Ei doreau sa se desparta de viata într-un mod demn. Tot asa, unii oameni, pentru a-si linisti cugetul, prefera sa afiseze o
demnitate aparenta, în loc sa caute, chiar si în ultimul ceas împacarea cu Dumnezeu. În cele câteva ore care au urmat lovirii
Titanicului de iceberg, pe vapor si în apa s-au petrecut lucruri dramatice. Oamenii au devenit în acelasi timp eroi sau lasi,
sfinti sau monstri.

În apa rece ca gheata, timp de 50 de minute s-au auzit numai strigatele disperate ale celor ce-si vedeau moartea cu ochii.
John Harper se lupta si el împotriva mortii umede si reci. Dar el era un om dedicat lui Dumnezeu, plin de dorinta de a predica
oamenilor Evanghelia salvatoare, despre iertarea pacatelor prin sângele lui Isus Cristos. În timp ce el înota în apa, un alt
pasager agatat de o scândura, înota spre evanghelist. John Harper a strigat : "Sunteti mântuit?" Raspunsul a venit repede:
"NU!" Evanghelistul i-a strigat: "Crede în Domnul Isus si vei fi mântuit! Faptele apostolilor 16.31!" Înainte ca omul sa poata
raspunde, un val l-a rapit într-o alta directie. Mai târziu, valurile i-au adus din nou împreuna. Evanghelistul, cu un ultim
efort i-a strigat înca o data: "Sunteti mântuit?" Raspunsul a venit din nou: NU! Harper a strigat din nou: "Crede în Domnul
Isus si vei fi mântuit!" dupa care a fost înghitit de valuri pentru totdeauna.
Omul acela a fost mai târziu salvat si pretutindeni marturisea ca el a fost ultimul convertit al lui John Harper. Pentru un
om al lui Dumnezeu, salvarea altor suflete este mai importanta decât propria-i viata. Eu cred ca daca un medic te-a vindecat
de o boala foarte grea, tu vei îndruma si pe altii la el. Singurul care poate sa te vindece de boala pacatului este Isus. Eu
te îndemn sa-ti încredintezi viata în mâna Lui, deoarece El este singura fiinta care-ti poate schimba viata. Degeaba vei cauta
sa te ascunzi de El. Mai devreme sau mai târziu vei sta în fata Lui pentru a-ti primi rasplata sau pedeapsa.

"La înfatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pâna la moarte, si înca moarte de cruce. De aceea si
Dumnezeu L-a înaltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, sa
se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamânt si de sub pamânt orice limba sa marturiseasca, spre slava lui
Dumnezeu Tatal, ca Isus Cristos este Domnul“. (Filipeni C.2 V.8-11)

Ca pasager al ,,Titanicului” de astazi, când va veni Domnul Isus , din care categorie crezi ca cei face parte: salvat sau
pierdut?

Raspunsul la aceasta întrebare doar tu îl cunosti. Alegerea îti apartine. Fie ca Dumnezeu sa te lumineze sa faci o alegere
buna.




(by: Crestin,SM ....PS: multumesc)